Ia, mărturie a sufletului românesc

Zonă de permanent contact, ţinutul ialomiţean a constituit de-a lungul timpului spaţiul de desfăşuare al unui neîncetat proces unificator demografic şi etnic.

Alături de populaţia locală, cu o existenţă continuă atestată arheologic încă din epoca neolitică, în satele ialomiţene se remarcă amprenta lăsată de elementele tradiţiei transilvănene şi sud-moldovene, reflectată în cele mai diverse domenii ale culturii populare ialomiţene, inclusiv în ceea ce privește portul tradițional. (R. Ciucă, Caietul de artă populară al judeţului Ialomiţa )

Declarat ca inexistent, pierdut încă din secolul al XIX-lea, portul popular originar ialomiţean a constituit obiectul unor cercetări ample întinse pe o perioadă de mai bine de 30 de ani, finalizate la sfârşitul anilor ’70 de către specialiştii Muzeului Judeţean Ialomiţa.

Astfel, în anul 1979 muzeografii Ciucă Răzvan şi Renţa Elena au desfăşurat o cercetare de teren în zona Valea Ialomiţei, Grindu, Reviga, Mostiştea, Borcea şi Lehliu-Lupşanu, în urma căreia a fost întocmit dosarul documentar privind costumul popular ialomiţean.

Mai mult decât atât, datele din teren au fost valorificate prin organizarea unui atelier format din 12 femei absolvente ale Şcolii Populare de Artă din comuna Mărculeşti, care au reuşit, respectând întru totul materialul, formele şi tehnicile tradiţionale, să confecţioneze 12 costume populare cu diferite modele.

Demersul de regăsire şi readucere în actualitate a costumului popular ialomiţean a fost continuat în anii ce au urmat prin publicarea unei descrieri complete în volumul Portul popular  de sărbătoare din România, apărut în anul 1984, realizat de Elena Secoşan şi Paul Petrescu.

Una dintre primele colecții ale Muzeului Județean Ialomița a fost colecția de textile etnografice. Aceasta cuprinde aproape 1300 de obiecte –  piese de port popular, podoabe, carpete de perete, scoarțe, ștergare și fețe de pernă decorative etc. – de o valoare artistică deosebită.

Astfel, cu ocazia Zilei Internaționale a Iei, Muzeul Județean Ialomița aduce în atenția publicului una dintre cele mai frumoase cămăși tradiționale de femeie, o ie veche de aproape 150 de ani.

Croită din pânză țesută din bumbac, cusută cu paiete, mărgele albastre, galbene, roz, albe și arnici negru, ia a intrat în patrimoniul Muzeului Județean Ialomița în anul 1971, fiind achiziționată de la Pavel Voica din localitatea Munteni-Buzău, jud. Ialomița. Ia ajunsese în posesia proprietarei de la bunica sa, Tinca P. Stan, din comuna Odăile, jud. Buzău, data confecționării iei fiind estimată la sfârșitul sec. al XIX-lea.

Decorul, dispus în benzi paralele, verticale pe ,,trupul” cămăşii şi pe mânecă, a fost realizat cu arnici, mărgele şi paiete. Lăţimea unei benzi este de aproximativ 7 cm. În faţă, cămaşa are patru registre ornamentale, pe spate de asemenea, tot patru, iar pe fiecare mânecă câte trei.

Motivele florale sunt realizate cu arnici negru. Mâneca este încreţită la bază cu o bentiţă care este, de asemenea, cusută cu arnici negru. Paietele sunt prinse cu acul şi cu o mărgea pentru a fi bine fixate. Florile (trandafiri) au cusute pe ele mărgele galbene şi roşii care delimitează, probabil, petalele. Mărgelele cusute pe frunze vor probabil să sugereze nervurile. Paietele sunt plasate în spaţiile dintre flori şi frunze în aşa fel încât registrul ornamental capătă forma unei benzi sub formă de dreptunghi. (Elena Rența, Descriere fișă F.A.E.)

Mult mai mult decât un simplu obiect vestimentar, ia rămâne peste timp o mărturie a autenticității și frumuseții spiritului românesc. Să o purtăm cu mândrie!

 

2019-07-08T01:49:42+00:00 iunie 24th, 2019|0 Comments

Leave A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.