Proiectul expozițional Evoluția comunităților umane în Bazinul Ialomiței Omul și râul a fost deschis publicului la 1 decembrie 2003 și reprezintă expoziția permanentă a Muzeului Județean Ialomița. Aceasta a fost concepută pentru a oferi vizitatorului o lecție comprimată de istorie, un nucleu de informații privitoare la evoluția oamenilor în ținuturile ialomițene, de la începuturi și până în prezent.

Expoziția permanentă

Situat într-un spațiu geografic care leagă părțile de nord ale țării, cu cele sudice și Dobrogea, județul Ialomița a constituit dintotdeauna o importantă zonă de interferențe cultural-istorice. De-a lungul apelor Borcea și Ialomița, în luncile (sau pe terasele lor), prin descoperiri întâmplătoare ori cercetări sistematice, au fost puse în evidență mărturii de viață materială și spirituală ce amintesc de trecutul îndepărtat al acestui ținut.

Astfel, muzeul ne propune o călătorie în timp începând din preistorie, mai precis din neolitic (mileniile V–IV înaintea erei noastre), când comunitățile culturii Boian sălășluiau pe dealurile Ciulniței de astăzi. Urmele materiale lăsate de acestea (resturi de locuințe, structuri de combustie, unelte din piatră și corn, fragmente ceramice sau chiar vase întregi) stau mărturie pentru complexitatea vieții unei lumi primitive doar cu numele.

Tehnicile extraordinare de modelare a lutului, chiar și fără întrebuințarea roții olarului, de transformare a materiei prime în cele mai eficiente unelte de uz casnic și de vânătoare sau pescuit, finețea execuției obiectelor de port și podoabă sunt doar câteva dintre aspectele care ne vorbesc despre comunități umane bine organizate, a căror existență era ghidată de reguli respectate cu strictețe, oameni mult mai asemănători nouă decât am putea crede.

Totodată, cercetările pluridisciplinare efectuate în tell-ul gumelnițean de la Bordușani-Popină arată caracterul proto-urban pe care îl atinseseră civilizațiile eneolitice din sud-estul Europei (mileniul al IV-lea înaintea erei noastre).

Ieșind din preistorie, firul evenimentelor ne poartă către epoca bronzului și începutul primei epoci a fierului (Hallstatt, secolele X–VIII îaintea erei noastre). Pentru această perioadă de o importanță științifică deosebită sunt săpăturile de la Stelnica-Grădiștea Mare, Bucu, Dridu, Vlădeni. Vestigiile descoperite aici completează imaginea epocii în care se năștea, la Dunărea de Jos, poporul geto-dac.

Inițiată de Vasile Pârvan, cercetarea culturii geto-dacice pe teritoriul județului Ialomița a fost extinsă și documentată prin săpăturile de la Stelnica-Grădiștea Mare (secolele IV–III înaintea erei noastre), Piscul Crăsani (secolele III–II îaintea erei noastre) și Bordușani-Popină (secolele II înaintea erei noastre–I era noastră). Descoperirea unui număr important de amfore în asociere cu ceramică autohtonă modelată la roată sau cu mâna reflectă raporturile culturale stabilite între lumea geto-dacă și cea elenistica sau romană.

Perioada secolelor IX–XI este reprezentată în Ialomița prin numeroase așezări aparținând culturii Dridu. Săpăturile din așezarea eponimă sau cele din necropola de la Platonești evidențiază existența unui bogat patrimoniu muzeistic și științific privitor la perioada timpurie a evului mediu. Rezultatele obținute la Orașul de Floci–comuna Giurgeni și coroborarea acestora cu documentele scrise, completează pagini în istoria medievală a Ţării Românești.

Lăsând în urmă vestigiile arheologice, vizitatorul își poate îndrepta acum gândul către momentul Marii Uniri de la 1 Dcembrie 1918. Imaginile unicat de pe front- realizate de fotograful ialomițean Costică Acsinte și echipamentul militar din primul război mondial, brevetele și decorațiile primite de bravii ostași ialomițeni se regăsesc în expoziția de istorie a muzeului.

Lecția de istorie este întregită cu pagini din trecutul orașului Slobozia. Primele atestări ale unei așezări umane în vatra orașului (Cetățele–1538, apoi Vaideei–1616), cele mai vechi mențiuni ale numelui Slobozia, împreună cu o perioadă de peste jumătate de secol (1916–1980) de istorie slobozeană imortalizată de aparatul fotografic al lui Costică Acsinte ne vorbesc despre un oraș în schimbare dar care a reușit să-și păstreze specificul, tradițiile și personalitatea. La finele acestei călătorii în timp prin momentele majore ale trecutului ialomițean, vizitatorului i se oferă un moment de respiro.

Expoziția de artă „Pictor și inginer Nicolae și Zamfira Tuzlaru“ ne îndeamnă să o admirăm în liniște. Donată muzeului de către familia Tuzlaru, în ea regăsim obiecte de mare valoare artistică: lucrări de pictură, ceramică decorativă din secolul al XIX-lea, sculpturi din bronz, obiecte miniaturale (dulăpioare chinezești), albume cu coperți de fildeș, evantai etc. Colecționate timp de o viață de către pictorul Nicolae Tuzlaru și soția acestuia, Zamfira, expoziția de artă își așteapt acum vizitatorii pentru a-i conduce într-o atmosferă de epocă, departe de agitația și grijile cotidiene.