Muzeul Județean Ialomița


Muzeul Județean Ialomița a fost înființat în a doua jumătate a deceniului șapte al secolului al XX-lea, când prin Legea din 17 februarie 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului țării noastre, județul Ialomița a fost reînființat cu reședința la Slobozia. La acea vreme sediul muzeului se afla la Călărași, într-un imobil monument istoric unde funcționa cu o secție de istorie-arheologie.

În decembrie 1971 s-a deschis a doua secție, la Slobozia, cu profil de etnografie. Tot acum este mutată la Slobozia administrația muzeului. Secția funcționa într-un local nou și modern proiectat (Corpul A al actualului muzeu).

În primii ani, în noua secție au fost organizate diverse expoziții de etnografie care ilustrau aspecte ale vieții rurale din Câmpia Munteniei. Între anii 1971–1974, puținii specialiști pe care îi avea muzeul (Niță Angelescu—director, Alexandru Vlădăreanu, Crișan Mușețeanu, Niculae Conovici, Răzvan Ciucă) au reușit să contureze o splendidă colecție de etnografie. Aceasta a constituit fondul organizării expoziției de bază a secției. Deschisă marelui public în anul 1974, expoziția „Cultura populară din Ialomița“ prezenta într-o succesiune cronologică și culturală viața rurală din Bărăgan sub toate aspectele.

Ca urmare a noii organizări administrative a teritoriului României, din județul Ialomița s-a desprins județul Călărași. Astfel, în anul 1981, secția de istorie-arheologie de la Călărași s-a constituit în Muzeul Județean Călărași, astăzi Muzeul Dunării de Jos, iar cea de la Slobozia a devenit Muzeul Județean Ialomița.

În timp, prin activitatea unor valoroși muzeografi, colecțiile muzeului s-au dezvoltat și diversificat, completându-se cu un bogat patrimoniu arheologic, istoric, numismatic, etnografic și de artă, justificându-se astfel funcția de instituție județeană de cultură.

Desființarea expoziției de bază, în anul 2000, va reprezenta o perioadă de mari eforturi depuse de colectivul muzeului în scopul amenajării și redeschiderii. Astfel, între anii 2002–2003, Muzeul Județean Ialomița a reușit în timp record să redea expoziția principalului beneficiar și anume publicului.

 

Colecția muzeului însumează un număr de circa 25000 de obiecte!

 

Aceasta este organizată tematic pe următoarele colecții: arheologie, istorie, etnografie, artă , colecția „Nicolae și Zamfira Tuzlaru“ (intrată prin donație în patrimoniul muzeului în anul 2001).

La 1 decembrie 2003, a fost inaugurată expoziția de bază cu tema „Evoluția comunităților umane în bazinul Ialomiței. Omul și Râul“. Expoziția valorifica patrimoniul arheologic, numismatic, istoric și de artă adunat cu multe strădanii de specialiștii muzeului. Ea reprezintă, totodată, o bază științifica și educativă pentru diversele segmente de public cu care muzeul intră în contact prin intermediul ofertelor culturale pe care le promovează. Vizitatorului venit din orice colț de țară sau lume i se prezintă istoria locurilor pe care le vizitează, tradiția și cultura acestora.

Colecția de obiecte a muzeului însumează un număr de circa 25000 de obiecte ce se constituie în patrimoniul cultural al județului Ialomița, care aparține Patrimoniului Cultural Național. Aceasta este organizată tematic pe următoarele colecții: arheologie, istorie, etnografie, artă , colecția „Nicolae și Zamfira Tuzlaru“ (intrată prin donație în patrimoniul muzeului în anul 2001).

Muzeul Județean Ialomița are sediul central în municipiul-reședință de județ Slobozia, bd-ul Matei Basarab, nr. 30, iar în teritoriu funcționează cu următoarele secții:

  1. Așezământul de Artă și Cultură Religioasă Maia-Catargi (comuna Maia),
  2. Baza de Cercetare și Expunere Muzeală Orașul de Floci (comuna Giurgeni),
  3. Baza Arheologică Popina-Bordușani (comuna Bordușani) și
  4. Conacul Bolomey—monument istoric de arhitectură (comuna Cosâmbești).

La sediul instituției sunt organizate laboratoare, depozite, expoziția permanentă, expoziții temporare și spații administrative.