Așezământul de Artă și Cultură Religioasă Maia-Catargi se află în localitatea Maia situată în nord-vestul județului Ialomița, la 100 km de Slobozia, 30 km de Urziceni și 50 km de București. Această secție a Muzeului Județean Ialomița a fost inaugurată în anul 1996.

(Unul dintre arbuștii ornamentali declarați monumente ale naturii în 1968.)

În cadrul muzeului se poate admira o colecție unică de mare valoare artistică, compusă din icoane pe lemn, sticlă, metal, carte religioasă, carte de cult, veșminte preoțești, vase de cult din secolul al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Remarcabilă prin diversitatea stilistică și iconografică, colecția de icoane poartă, pe lângă inscripția bizantină, amprenta unor școli cunoscute, școli de mănăstire sau școala rusească.

O parte dintre aceste obiecte au aparținut familiei întâiului prim–ministru al României, Barbu Catargiu și poartă inscripția 1862 iunie 8, semn de comemorare a tristei zi în care acesta a fost ucis. Într-un sicriu miniatural din sticlă se păstrează de asemenea, îmbrăcămintea lui Barbu Catargiu din ziua asasinatului.

Inițiatorul și sufletul acestei colecții a fost preotul Alexandru Marinescu, care a reușit să adune de la săteni și persoane particulare din diferite localități, obiecte de mare valoare. O contribuție importantă a adus și fratele domniei sale, preotul Ion Marinescu de la Biserica Precupeții-Vechi din București.

Din ansamblul arhitectural al Așezământului făceau parte castelul familiei Catargiu, parcul dendrologic și biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Astăzi, din tot complexul se mai păstrează doar biserica, a cărei curte stă străjuită parcă de doi arbori ornamentali de Salcîm japonez, unici în România, declarați din anul 1968 monumente ale naturii.

În dreapta pronaosului bisericii se află placa funerară, din marmură albă, a lui Barbu Catargiu, iar la subsol se găsește cavoul familiei, în care se odihnesc Barbu Catargiu și soția sa Ecaterina. Pe un perete al intrării în cavou este crucea despre care se spune că a fost trăsnită și năruită de pe biserică, chiar în ziua de 8 iunie 1862, cand complotiștii îl asasinau pe Barbu Catargiu la București.